De ce suferim atunci când suntem înşelaţi? Pentru că suntem trădaţi pentru că ceea ce ar fi trebuit să fie doar al nostru, a devenit şi al altcuiva. Şi nu mă refer aici la persoana în sine, ci la toate vorbele frumoase, atingerile şi sentimentele oferite nouă. Niciodată nu îi voi înţelege pe cei care preferă să aibă mai multe "prietene". Vreau ceva care să fie doar al meu, şi nu sunt egoistă când spun asta. Ăsta este mersul normal al lucrurilor, în viziunea mea.

Rânduri pentru tine:
  "Cineva, prin ochii căruia să rămâi mereu tânăr şi frumos, lângă care să nu simţi cum timpul se strecoară pe furiş, luând cu el nu doar frumos ci şi gânduri şi idei.
  Cineva, care să te întregească, pe care să te bazezi, să te ajute să  construieşti monumentul suprem al dovezii noastre că am fost.
  Cineva ca tine, care cu tine şi prin tine să simtă azi că trăieşte mai bine ca ieri.
Ori altfel ne trezim că rătăcim, fără să ştim cine suntem şi ce căutăm, într-un labirint fără capăt. Desigur, este frumos să cunoşti, să admiri, să te dăruieşti, dar nu te poţi arăta pe deplin cum eşti decât unei singure persoane. Pentru că pentru aceasta este nevoie de timp şi de fiecare moment al zilei.
   De ce să alegem superficialitatea, fuga aceasta neostenită pentru a întâlni, a cunoaşte, a consuma, fără vreo finalitate anume? doar plăceri efemere, care nu hrănesc sufletul, ci trupul, în vreme ce el, bietul suflet, este cufocat cu prea mult. Unde eşti tu în toată şarada asta? De ce continui să  te minţi, să te amăgeşti că tu deţii controlul, când tu de fapt eşti un biet dependent de puţin. Nu încerca să vinzi celorlalţi vreun secret al succesului, pentru că marfa ta este proastă şi tu eşti doar un biet comerciant de iluzii.
   Şi să nu îmi spui că eşti fericit, pentru că ar fi prea de tot! Fericit este doar cel care complet, împreună cu sufletul pereche, şi-a găsit menirea pe acest pământ.Să nu credem că noi am fi ceva dumnezei. Menirea noastră este să fim, să ne înmulţim şi să găsim continuitatea în ceva ce pare finit."

Acum când recitesc aceste rânduri scrise cândva pentru cineva care m-ar fi înşelat, încep să am impresia că aş fi făcut parte din vreo sectă religioasă sau că aş fi încercat să promovez o parte din Biblie. Ideea este că da, am avut cândva aceste sentimente. Şi e ceva omenesc până la urmă...